rss search

next page next page close

Sons of Anarchy

Sons of Anarchy

Am descoperit de curand un serial care m-a fascinat pur si simplu: Sons of Anarchy. Drama, actiune, comedie, suspans, dragoste… serialul acesta le are pe toate. Ma surprinde foarte mult cat de bine este conceput scenariul si cat de bine isi interpreteaza fiecare rolul. Pe scurt, serialul acesta aduce pe ecran povestea unei bande de motociclisti  (motociclete Harley in mod special) cu toate problemele specifice unor personaje de genul acesta, aflati de cealalta parte a legii. Scenele sunt foarte realiste si au darul de a ne arata viata asa cum este ea, fara “american bullshit stuff” si fara “happy end-uri fericite” tot timpul.

Acest serial mi-a depasit orice asteptare si in fiecare saptamana astept un nou episod.


next page next page close

Citim carti online

Citim carti online

Cititul online al cartilor nu se compara cu cititul unei carti pe care o ai in mana, o simti reala si sentimentul pe care cartea respectiva ti-l poate da nu poate fi egalat de cititul pe internet.
Insa mai sunt si persoane care nu mai au rabdare si nici nu gasesc sa-si comande sau sa-si cumpere din librarii cartea preferata si atunci aleg varianta citirii online a cartii respective.
Am dat de curand peste un site foarte interesant, pe care vi-l impartasesc si voua: www.scribd.com.

De exemplu, am gasit chiar si cartea mea preferata, Invitatie la Vals, pe acest site.
Cum incepe Invitatie la Vals, de Mihai Drumes? Mai jos aveti prima pagina a acestei carti si daca doriti s-o cititi online, puteti urma linkul de mai sus.

Totul s-a sfîrşit: nu-mi rămîne decît să mă sinucid. Sînt ferm convins că orice aş face de aici înainte nu rezolv nimic. Aşa că, neavînd încotro, mă văd silit să-mi plec steagul în faţa morţii. Sinuciderea se dovedeşte a fi un imperativ peste înţelegerea şi voinţa mea, un imperativ aş zice organic ― împotriva căruia orice rezistenţă pare lipsită de sens, ridicolă chiar. Nu exagerez deloc; în mine e viu numai un singur gînd: acela de a muri. În faţa lui, celelalte gînduri au amuţit, paralizate de înfricoşata lui atotputernicie. Niciodată n-a fost în mintea mea atîta rînduială cuminte, pentru că nu mi s-a întîmplat să făptu-iesc ceva cu acordul atît de unanim al gîndurilor. Mereu m-am izbit de împotriviri dîrze sau în cel mai bun caz de îndoieli, reticenţe sau ezitări…

Ce s-a întîmplat? Piaza rea, care m-a păscut din leagăn, sădind în mine buruiana trufiei, a fost germenul nenorocirilor de mai târziu? Sau eu însumi mi-am creat orbeşte, de-a lungul anilor, situaţiile nefaste care m-au îmbrîncit în coasta morţii?
Nu ştiu, nu-mi dau seama… Ceea ce ştiu e că mîna destinului a aruncat cu o savantă preciziune, un laţ, care mi s-a strîns concentric în jurul gîtului, şi simt cum mă sugrumă. Dar de-acum încolo, ce-mi pasă? Navighez pe apele resemnării şi ştiu foarte bine încotro mă duce corabia neagră.

Doamne, ce frică-mi era odinioară de lumea umbrelor! Mă zguduiau spaime teribile, nu era chip să văd un mort fără să mi se zbîrlească părul. Acum această împărăţie subpămînteană mi-a devenit dragă. (“Dragă” e o exagerare, mai degrabă “suportabilă”.) Şi aşa-zisa unanimitate a gîndurilor de care vorbeam mai sus e tot o exagerare, însă prea mică, aproape neglijabilă.
Pentru că mereu înregistrez opoziţii lăuntrice, mereu ascult glasuri care mă cheamă înapoi la viaţă. Dar sînt atît de şovăielnice şi firave că nici n-ar trebui să le pomenesc. Aşa am auzit-o pe mama
(obsesia ei încă persistă), pe soţia mea, Cecilia, şi pe alţi emisari ai fiinţei mele aflate în primejdie. Tuturor leram deschis poarta auzului, dar am rămas surd cînd era vorba de îndemnuri, poveţi ori mustrări.
Ţărmul lumii pe care l-am părăsit e mult prea departe şi chiar dacă m-ar ademeni calea întoarsă tot degeaba-i: nu mai am putere să vreau.
Adineauri mi-a făcut o vizită imaginară fostul meu profesor de la facultate, Ion Tîrnoveanu, decedat anul trecut. Era titularul catedrei pe care o ocup eu astăzi. I-am oferit un scaun să şadă ― acelaşi
scaun pe care mă poftea să mă aşez ori de cîte ori veneam la el. Mă preţuia acest venerabil savant cu faimă europeană, doctor honoris causa al cîtorva universităţi apusene, şi această preţuire mi-a
crescut aripi şi mi-a înlesnit biruinţa. Cum i-aş fi îmbrăţişat umbra pe care o simţeam prezentă în cancelarie şi în sălile de cursuri ca şi cînd s-ar fi aflat încă în funcţiune.

next page next page close

Keith – un film ce nu trebuie ratat

Keith – un film ce nu trebuie ratat

Natalie (Elisabeth Harnois),o tanara in varsta de 17 ani, populara in scoala si care invata foarte bine,are de gand sa mearga la una dintre cele mai bune universitati si crede ca viata-i este perfecta,mai ales ca are si un prieten cu care se intelege foarte bine. Dar totul se schimba din momentul in care il intalneste pe Keith(Jesse Mc Cartney),un baiat simplu si rebel cu care va colabora la ora de chimie. Acesta o simpatizeaza din prima clipa si o face sa vada o cu totul alta fateta a unei lumi pe care ea nu o cunostea,o lume lipsita de griji si preocupari. Acestia incep sa se intalneasca pe ascuns si desi el o placea,ea nu vedea in el mai mult decat un simplu amic…In momentul in care Natalie realizeaza ca ceea ce simte pentru el nu este o simpla prietenie,lucrurile incep sa ia o alta intorsatura din momentul in care ea afla un secret tragic care le va schimba viata amandurora…

Sursa: http://www.cinemarx.ro

Sons of Anarchy

Am descoperit de curand un serial care m-a fascinat pur si simplu: Sons of Anarchy....
article post

Citim carti online

Cititul online al cartilor nu se compara cu cititul unei carti pe care o ai in mana, o...
article post

Keith – un film ce nu trebuie ratat

Natalie (Elisabeth Harnois),o tanara in varsta de 17 ani, populara in scoala si care...
article post