Tu pentru ce te ridici dimineata din pat?

“Iată o întrebare simplă, chiar banală. Dar dacă vrem într-adevăr să-i dăm un răspuns, mulți dintre noi s-ar putea să ne trezim cu neuronii în ceață ori să evităm răspunsul. Aceasta pentru că nu sunt mulți oameni care se ridică din pat cu pasiune sau cu bucurie, cu gândul de a face încă un lucru util, bun, plăcut, frumos, decent, măreț, grozav, unul care le poate aduce fericire celor din jur.

Așa cum alții nu se ridică din pat cu decizia de a-și face lor înșiși o zi plăcută sau frumoasă. Unii sunt motivați doar de obișnuințe, de rutină, de obligații și de multe alte trăiri negative, ce le coordonează inconștient acțiunile, experiența, sentimentele și activitățile!

Dincolo de rutina care roade la fel ca viermele în mințile programate să se trezească zi de zi cu unicul scop de a lovi pe cineva, de a mai face o suferință pe undeva, omul scapă esențialul și se deconectează de la capacitățile sale creative, constructive, de la puterea și frumusețea sa naturală. În acest fel el își autoprogrameaza creierul și circuitele neuronale pentru negativitate, pentru eșec, pentru suferința proprie și pentru suferința altuia.

Posibilitățile extraordinare ale ființei, imposibil de accesat fără intenții pozitive și decizii clare, luate la nivel conștient, rămân latente și inexistente. Pentru un om poate fi deosebit de important să știe, să definească, să decidă și să aleagă cărarea fiecărei zile, așa încât, în clipa în care el a coborât din pat, să o facă cu un scop bun, dacă nu cu unul fericit, măreț sau impresionant.

Să te ridici din pat în fiecare dimineață, gata să faci bine, gata să spui un cuvânt capabil să creeze, să structureze ceva frumos în celălalt – iată un scop demn de omul evoluat, a cărui conștiință diferă de conștiința vibratorie a suratelor din lumea animală!

Să vrei să faci tot ce-i mai bun și seara, când te întorci în patul tău, să privești cu mulțumire către faptele tale, să privești în ele ca într-o oglindă chipul pe care-ți place să-l vezi la tine însuți. Iată esența frumuseții umane!

Altfel pentru ce să te străduiești la coafor, la cosmetică și-n diferite alte locuri pentru înfrumusețare, când chipul lăuntric se scufundă în propria-i răutate, iar emanațiile sale energetice nu pot fi privite nici măcar de către posesor? Pentru ce te ridici din pat dimineața, dacă inima-ți palpită, învăluită în fumul gros al urii și al dorinței de a face rău? Toate locurile destinate înfrumusețării fizice devin fantezii când frumusețea minții și a inimii se topesc într-o uluitoare neglijență emoțională! Să ai un scop în fiecare zi, dar unul aducător de pace, de unitate și de bine ție și celor din jur înseamnă să trăiești cu sens.
Dar dacă ți-ai propus să distrugi pe cineva, să te bucuri de suferința lui, examinează-ți conștiința, examinează-ți motivațiile și reține că acestea devin, într-o bună zi, programele tale mentale. Rutina ta, ceea ce faci pentru tine, ceea ce se înscrie în propriul tău inconștient, într-o zi vor rodi.

Să fim atenți la semințele pe care le plantăm în suflet. Să ne îngrijim de gândurile noastre cel puțin la fel de mult pe cât ne ocupăm de înfățișarea fizică și, dacă avem ceva de investit, atunci nu putem investi în altceva mai profitabil și mai minunat decât în propria curățare interioară.

Consecințele motivațiilor frumoase devin posibilitățile frumoase pe care viața ni le deschide într-o zi, așa cum se deschid florile.

În fiecare seară să facem o incursiune prin ziua care a trecut, să privim cinstit către noi înșine și să ne întrebăm dacă propriul chip interior ne place cu adevărat. Dacă ne găsim pe noi înșine frumoși în fapte și în gânduri, ne vom ridica din pat în ziua următoare cu bucurie și bucuria ne va motiva să încheiem o altă seară ca niște ființe frumoase!”

Articol preluat de pe site-ul: http://drumuricatretine.wordpress.com/2012/01/16/tu-pentru-ce-te-ridici-dimineata-din-pat/

Cate ore are o zi?

De câte ori nu v-ați spus în ultima vreme: ce zboară timpul! Trăim într-o eră a vitezei, suntem stresați, parcă într-o continuă cursă contra cronometru, nu mai avem timp… timp pentru noi înșine…

Pornind de la faptul că în calendarul mayaș ultima zi este 21.12.2012, sunt persoane care afirmă că această dată reprezintă ziua apocalipsei, ziua sfârșitului. Iar acest sfârșit nu va fi generat de coliziunea Terrei cu un alt corp ceresc, ci de comprimarea timpului, teorie care are la bază rezonanța Shumman.

Planeta noastră are o frecvență de vibrație numită oscilație Shumman. Pe de altă parte undele cerebrale pot fi influențate de factori electromagnetici externi. Adepții teoriei susțin că valoarea rezonanței Shumman a planetei noastre a fost de 8Hz, valoare ce corespunde ritmului alfa al creierului uman, respectiv ritmul asociat stării de relaxare.

Începând cu anul 1978 valoarea rezonanței Shumman a început să crească, ajungând la valoarea de 13Hz. Această valoare corespunde ritmului beta al creierului uman, cel al activității conștiente, starea de trezie, de gândire analitică.

Concluzia adepților acestei teorii ar fi aceea că pentru cei născuți înainte de anul 1978 timpul s-a comprimat, aceștia neavând creierul “acordat” la noua valoarea a rezonanței Shumman, fapt ce generează această senzație de lipsă de timp sau de contracție a acestuia. Ei susțin că pentru cei născuți înainte de 1978, în momentul de față ziua are 16 și nu 24 de ore.

Ba mai mult ei afirmă că în 2012 nivelul oscilației Shumman va crește atât de mult încât natura nu va putea ține ritmul, iar timpul va înceta să mai existe, survenind astfel sfârșitul lumii.

De cealaltă parte sunt cei care susțin că explicația senzației de lipsă a timpului este generată de fapt de creșterea accelerată a nivelului de informații pe care creierul nostru trebuie să le proceseze, de numărul mare de ore petrecut la serviciu sau în trafic, de “bombardarea” creierului cu noi informații aduse de dezvoltarea tehnologiei (telefonia mobilă, internetul) și implicit a societății.

Acceptată de unii sau negată vehement de alții, teoria comprimării timpului a creat vâlvă în presa internațională. Timpul s-a comprimat sau doar percepția noastră s-a schimbat?

Ziua voastră câte ore are?

Articol preluat de pe site-ul EVA.RO

Osho – Solitudine si singuratate

“Tacerea este spatiul in care omul se trezeste. Daca puteti sa ramaneti singuri, absolut singuri, fie doar si o singura clipa, ego-ul va muri, eul va muri. Ego-ul nu exista in sine; el este intotdeauna in relatie cu cineva.
Asa ca, ori de cate ori esti singur, te cuprinde o teama profunda pentru ca, dintr-o data, falsa identitate incepe sa dispara. Iar adevaratei identitati ii mai ia putin timp pana sa apara, caci ai pierdut-o cu foarte multi ani in urma. Ca sa inalti un pod peste golul cascat in atatia ani e nevoie de timp.
In acel interval de timp, faptul ca nu stii cine esti te face sa te simti ca iti pierzi mintile. Incepi imediat sa faci ceva, doar ca sa ai o ocupatie.
Si astfel, falsa identitate nu dispare, ea ramane activa.
Solitudinea slabeste Eul. Nu mai exista nimic cu care am putea fi in relatie, si – datorita acestui fapt – ego-ul nu poate exista. In consecinta, daca sunteti gata sa acceptati solitudinea, fara cea mai mica ezitare – fara dorinta de a fugi – sau de a va intoarce, daca acceptati realitatea solitudinii voastre asa cum este ea, aceasta devine o ocazie extraordinara.
Sunteti ca o samanta, care contine o multime de posibilitati. Amintiti-va insa ca samanta trebuie sa explodeze, astfel incat planta sa poata creste.
Ego-ul este la fel ca o samanta, el este o posibilitate. Cand el se deschide, in voi se naste Divinul. Si tocmai solitudinea va conduce la aceasta unitate.
Cand sunteti absolut singuri, nu mai sunteti. Clipa de solitudine va face sa explodati. Va raspanditi in infinit. A ajunge la solitudine – iata singura revolutie autentica. Si aceasta necesita mult curaj. Cautarea spirituala converge in intregime spre clipa de explozie, clipa in care ne regasim absolut singuri. Solitudinea aduce cu sine exta zul. Numai ea permite obtinerea iluminarii.
Orice efort de evitare a singuratatii esueaza si va esua, deoarece este impotriva legilor fundamentale ale vietii. In fond, nu ai nevoie de un surogat care sa te faca sa-ti uiti singuratatea; trebuie doar sa devii constient de singuratatea ta, care este o realitate. Iar faptul de a o experimenta, de a o simti, este atat de frumos tocmai pentru ca reprezinta eliberarea de multime, de turma, de celalalt. Este eliberarea de teama de a fi singur. E de ajuns sa auzi cuvantul “singur”, ca iti si amintesti de o rana; ai nevoie de ceva pentru a umple acest gol care te raneste. Ai nevoie de cineva pentru a-l umple.
Cuvantul singuratate nu are acelasi sens – de rana, de gol care trebuie umplut. Singuratate inseamna pur si simplu implinire. Esti un intreg; nu este nevoie de nimeni altcineva pentru a te completa.
Incearca, deci, sa gasesti centrul tau launtric in care esti totdeauna singur, in care singuratatea a fost intotdeauna perfecta. In viata, in moarte sau oriunde ai fi, esti mereu singur. Insa aceasta singuratate este atat de plina – nu este nici un gol -, atat de completa, atat de incarcata cu toate darurile vietii, cu toate frumusetile si binecuvantarile existentei, incat imediat ce ai gustat din propria ta singuratate, durerea va disparea. In locul ei se va naste un ritm nou, de o extraordinara blandete, pace, fericire si binecuvantare.
Aceasta nu inseamna ca un om care este centrat in singuratate nu isi poate face prieteni; in realitate, numai o asemenea fiinta poate avea prieteni, deoarece pentru el prietenia nu mai reprezinta o nevoie, ci o impartasire; fiinta umana are atat de mult, incat poate imparti cu altii.”

Articol preluat de pe http://vindecari.blogspot.com

Daruri – traducere dupa Edgar Guest

Gandeste-te baiete si intelege ca
Ai tot ce au si cei mai mari oameni:
Doua maini, doua picioare, doi ochi
Si un creier pe care sa-l folosesti daca vrei sa fii intelept.
Toti au inceput cu aceste daruri,
Asa ca porneste spre varf si spune-ti „Eu pot.”
Uita-te la intelept si la omul de succes:
Isi iau hrana din farfurii obisnuite,
Folosesc cutite si furculite obisnuite,
Isi leaga pantofii cu acelasi fel de sireturi ca toata lumea.
Sunt considerati curajosi si isteti,
Dar si tu ai tot ce au avut ei cand au pornit.
Poti triumfa si poti deveni un om priceput,
Poti fi grozav, numai sa vrei.
Esti bine inzestrat pentru orice lupta pe care o alegi,
Ai maini si picioare si un creier pe care sa le folosesti.
Cel care s-a inaltat pentru a realiza fapte nemaipomenite
Si-a inceput viata fara sa aibe nimic in plus fatza de tine.
Tu insuti esti obstacolul pe care trebuie sa-l infrunti,
Tu esti cel care trebuie sa aleaga.
Tu trebuie sa spui incotro vrei sa mergi
Si cat ai nevoie sa inveti ca sa afli adevarul.
Esti daruit cu tot ce iti trebuie pentru viata,
Dar trebuie sa hotarasti singur ce vrei sa fii.
Curajul trebuie sa vina din suflet,
Iar omul trebuie sa-si hraneasca dorinta de a castiga.
Asa ca gandeste-te baiete si intelege ca
Esti nascut cu tot ce au avut si cei mai mari oameni,
Cu aceleasi daruri au inceput toti.
Trebuie sa devii stapan pe propria ta viata
Si sa iti spui „Eu pot.”

. (de Edgar Guest)

Despre Orgoliu

Despre Orgoliu
Sursa articolului: Duelul Mintilor

Sunt momente in viata noastra cand inevitabil ne lovim de orgoliu, de obicei de orgoliul altora, pentru ca acela il vedem mai bine, acela ne deranjeaza sau ne raneste. Mai putin insa ne dam seama ca in fiecare din noi este o doza de orgoliu, care uneori se dezvolta ca raspuns la orgoliul altora, sau care ii afecteaza pe ceilalti si ii determina sa ne raspunda cu aceeasi moneda.

E orgoliul un lucru bun sau rau? S-ar parea ca ego-ul nostru are nevoie de o anumita cantitate de orgoliu , insa, pe masura ce influenta acestuia asupra noastra creste, face rau altora, iar la un moment dat se intoarce si impotriva noastra. In ce masura devine un lucru rau? Ce facem cu orgoliul nostru si cum raspundem la orgoliul celor din jurul nostru?

Dar mai intai sa precizez la ce se refera orgoliul, pentru ca este folosit in diverse contexte si interpretat in mai multe feluri.

Dex-ul spune despre orgoliu asa:
„Orgoliu = Parere foarte buna, adesea exagerata si nejustificata, despre sine insusi, despre valoarea si importanta sa sociala; ingamfare, vanitate, suficienta, trufie.”

Iar pentru a face distinctia necesara intre mandrie si orgoliu, am gasit o foarte buna explicatie in Mândrie şi prejudecata de Jane Austen

“Orgoliul şi mândria sunt lucruri diferite, deşi de cele mai multe ori aceste cuvinte sunt tratate drept sinonime. O persoană poate fi mândră, fără să aibă pic de orgoliu. Mândria se raportează mai degrabă la propria părere de sine, în vreme ce orgoliul este legat de modul în care am vrea să fim văzuţi de ceilalţi.”

Mandria presupune o constientizare a propriilor valori , o buna cunoastere de sine, recunoasterea calitatilor si acceptarea defectelor. Mandria ne ajuta se ne pastram demnitatea in fata altora, sa nu ne consideram inferiori si sa dobandim incredere in noi. Demnitatea tine si de respectarea unor principii pe care fiecare si le stabileste. Insa atunci cand raportandu-ne la altii, ne consideram mai buni, mai valorosi si oarecum superiori, devenim orgoliosi. Uitam ca suntem diferiti, ca nimeni nu e perfect, si ca toti avem capacitatea de a deveni mai buni.

Orgoliul se naste din dorinta de a te pozitiona favorabil in raport cu ceilalti, pentru a te simti mai bine, pentru a-ti satisface ego-ul. Oamenii orgoliosi, cu o foarte buna parere despre ei par a avea foarte multa incredere in sine, insa aceasta incredere e de multe ori artificiala, impusa cu ajutorul mentalului, nu vine din interior si fapt ascunde neincrederea, frica. Un om impacat cu el insusi, care-si constientizeaza caltatile si defectele, isi asuma sentimentele pozitive si negative, nu mai are nevoie de aceasta lupta, de aceasta dorinta de a domina, de a fi perceput ca un om puternic, de a dovedi altora ca este mai bun, ca are dreptate, ca rationeaza corect.

Orgoliul tine mai mult de sfera rationalului, mentalului, si presupune o anihilare a sentimentelor. Perceptia este ca sentimentele te fac mai slab, vulnerabil iar ratiunea si orgoliul mai puternic.

Sintetizand, ideile ce imi vin in minte legate de orgoliu ar fi:
- Orgoliul te impiedica sa te cunosti mai bine.
- Orgoliul te impiedica sa devii mai bun, sa iubesti.
- Orgoliul e in stransa legatura cu egoismul.
- Orgoliul e folosit pentru a domina.
- Orgoliul te face sa te simti mai puternic.
- Desi s-ar parea ca orgoliul apare din prea multa incredere in sine e tocmai invers, apare mai degraba din frica, din dorinta de a te impune.
- Orgoliul nu te lasa sa vezi cand gresesti si prin urmare te impiedica sa te perfectionezi, sa progresezi.

Oamenii orgoliosi ne produc diverse reactii : uneori ne atrag intr-un mod greu de explicat, alteori ii detestam pentru rautatea si egoismul lor, uneori ne ranesc, alteori poate suntem invidiosi ca nu suntem ca ei, ii putem considera oameni puternici sau slabi, incapabili de sentimente. Pot fi oameni inteligenti si cu multe alte calitati, pot fi oameni cu gandire limitata, dar care se cred buricul pamantului, insa sub orice forma il gasim, orgoliul ne provoaca tendinta este de a raspunde cu orgoliu. Acea doza de orgoliu pe care toti o avem in noi si pe care o constientizam sau nu, se poate dezvolta ca reactie la orgoliul altora sau se poate diminua prin iubire si daruire. Ne dam seama sau nu, multe din actiunile noastre sau ale celor din jurul nostru sunt legate de orgoliu.

Cum recunoastem un om orgolios? Sau cum ne dam seama cand noi insine suntem orbiti de orgoliu?
In relatia cu ceilalti , un om orgolios considera ca are intotdeauna dreptate, nu incearca sa-i inteleaga pe altii, sa accepte alte puncte de vedere, ci ii asculta doar ca sa gaseasca motive de a-i contrazice. Un orgolios nu-si recunoaste greselile, intotdeauna e altul vinovat , iar daca totusi i se demostreaza ca el a gresit, fie nu recunoaste, fie minimalizeaza greseala ca si cand ar fi ceva lipsit de importanta. Iar in cazul asta, ceva din exterior, o anumita conjunctura a determinat asta, nu e vina lui, ratiunea lui nu poate gresi. Are tendinta de a emite pareri pe un ton atotstiutor, si nu foloseste expresii de genul,” eu cred”,” poate ar fi mai bine”, ci “stiu eu” sau, “e gresit”.
Un orgolios nu poate sa-si ceara iertare..recunoscund ca a gresit are impresia ca-si pierde din putere.
Un orgolios nu lasa frau liber sentimentelor, lupta impotriva lor, din teama de a gresi, se conduce numai dupa ratiune.
Orgoliosul e egoist si invidios.
Orgoliosul poate fi foarte suspicios, i se pare ca altii au ceva cu el si comploteaza impotriva lui.
Din orgoliu se poate naste ambitia, invidia, gelozia, posesivitatea.

Puteti citi mai multe articole interesante pe http://duelulmintilor.blogspot.com/

Despre frica

Despre frica

Ce este frica?

- frica este emotia specifica primejdiei sau a perceptiei primejdiei
– frica este o emotie cu un mare impact psihologic: se accelereaza bataile inimii si ritmul respiratiei, muschii se contacta si maine tremura si sunt reci, pielea se face ca de gaina. Toate aceste manifestari sunt legate de activitatea sistemului nervos simpatic si de doi neurotransmitatori, adrenalina si nonadrenalina, care actioneaza asupra intregului organism in prezenta fricii. Aceste reactii subliniaza functia spaimei – ne ajuta sa evitam sau sa limitam pagubele.
– frica ne pregateste pentru o actiune fizica – mai ales fuga. Comportamentele pe care ni le inspira frica pot fi diferite, uneori iti poate da curaj, alteori te poate impietri.

Frica este o emotie adesea inconstienta – de cele mai multe ori ne dam seama cat de frica ne este dupa ce a trecut evenimentul cu pricina
Frica are o expresie faciala specifica, la fel ca toate emotiile fundamentale – ochii si gura se deschid larg iar sprancenele se inalta

Diferentele intre frica si anxietate
Frica este o reactie la o primejdie reala pe cand anxietatea reprezinta anticiparea unei primejdii iminente sau presupuse. Frica are o manifestare de scurta durata pe cand anxietatea poate deveni cronica. Frica are la baza un motiv real, stiu de ce anume mi-e frica dar anxietatatea nu are un motiv precis. Frica are manifestari fizice predominante pe cand anxietatea are manifestari de natura psihologica – griji, neliniste. Frica poate sa conduca la fobie – frica incontrolabila in diverse situatii iar anxietatea poate sa conduca la anxietatea generalizata – griji incontrolabile in viata de zi cu zi.

Exista categorii de temeri care pot fi catalogate drept universale, ele regasindu-se in toate epocile si la toate culturile, la majoritatea indivizilor. Principalele temeri la adulti sunt, in ordinea prezentata:
– frica de animale ( insecte, soareci, serpi)
– frica de inaltimi (balcoane, parapete, schele, drum in panta)
– frica de sange (infectii, recoltari, vederea sangelui)
– frica de spatii inchise (lift, camere mici incuiate cu cheie, camere fara ferestre)
– frica de apa (scufundarea capului sub apa, inotat in apa adanca)
– frica de furtuni (tunete, fulgere)

Frica este, fara indoiala, una dintre emotiile foarte studiata de catre oamenii de stiinta.

Neuro-biologii au demonstrat ca lobul temporal este centrul de coordonare fundamental pentru reactiile de teama. Astfel, facand experimente si inlaturand lobii temporali la maimute, se observa, alaturi de alte simptome, o disparitie aproape completa a reactiilor de frica. Acesta lipsa de reactie de frica de observa si la oamenii care au lobii temporali afectati din cauza unor boli.

Explorand mai profund, cercetatorii au localizat zona implicata in aceste tulburari: nucleul amigdalian, care se gaseste in interiorul lobului temporal. Extirparea acestei zone la animale, face sa dispara reactiile de frica normale iar excitarea acestei regiuni la animale provoaca reactii de teama exagerata. . De aici, cercetatorii au tras concluzia ca persoanele extrem de vulnerabile la teama au un nucleu amigdalian mult mai usor de excitat.

Si totusi: “De unde ne vin temerile?”
Unele temeri pot fi invatate ca urmare a unor traumatisme sau stangacii care tin de procesul educativ. Dar nu este general valabil pentru toate temerile, iar unele temeri pot fi mai usor de dobandit decat altele. Este adevarat, se pare, ca exista temperamente predispuse la a simti frica.
Temperamentele mai vulnerabile in fata fricii sunt corelate cu o hiperactivitate a nucleului amigdalian cerebral si cu diverse manifestari biologice – un ritm cardiac ridicat in stare de repaus si prea putin variabil in functie de circumstante. Copiii hipersensibli in primii trei ani de viata, devin mai adesea adulti anxiosi.

Frica poate fi invatata prin experienta directa in trei feluri:
– experienta traumatizanta unica (accidentul de masina)
– micile experiente stresante repetate (mai multe zboruri cu avionul ceva mai agitate fara sa se fi petrecut o catastrofa)
– efectul retroactiv (dupa consumarea unui eveniment oarecare ati scapat desi nu ati avut impresia ca va paste un pericol)

Copiii invata frica de la adult, mai ales daca acesta este apropiat lui si il vede ca se sperie in mod sistematic de ceva anume.
O parte din temeri sunt innascute, iar psihologii evolutionisti au emis ipoteza unei influente a selectiei naturale asupra existentei si persistentei temerilor. Este adevarat ca cele mai multe temeri au ca obiect lucrurile sau situatiile care reprezentau un pericol pentru stramosii nostri: animalele, intunericul, inaltimea, apa.
Cum sa ne controlam temerile

1. Acceptati-va teama
Nu va fie rusine ca resimtiti teama, pana la urma teama in limite normala este un semnal de alarma fata de eistenta unui pericol
nu incercati sa o suprimati total ci mai degraba incercati sa o modulati, sa-I reduce intensitatea pana devine compatibila cu o viata normala si autonoma.

2. Dezvoltati-va mijloacele de a controla frica
Sentimentul de teama este deseori asociat cu un sentiment de lipsa de control a situatiei. De aceea pentru a creste controlul pe care-l exercitam asupra a ceea ce ne produce teama, un mijloc excelent este de a va informa.

Un alt mijloc de a va controla frica este sa invatati o metoda de relaxare pe care sa o folositi atunci cand simtiti ca va este teama.

Si binenteles nu trebuie sa uitam de faptul ca puteti adopta o atitudine activa fata de frica, acesta fiind unul dintre cele mai eficiente remedii.

3. Infruntati-va frica
Modalitatea de a infrunta trebuie sa tina seama de patru reguli:
– Confruntarea trebuie sa se faca sub controul dvs. Confruntarea este indicata numai daca doriti acest lucru sau daca trebuie sa va depasiti teama.
– Infruntati-va progresiv temerile, incepand cu aspectele mai putin importante. Daca va este frica de animale, veti privi mai intai doar fotografii, apoi filme, apoi veti face vizite la crescatorii, etc.
– Confruntarea trebuie sa fie de durata: trebuie sa acceptati situatia angoasanta suficient de mult ca spaima dvs. Sa se reduca la jumatate.
– Confruntati-va regulat cu situatiile care va provoaca teama.

4. Priviti frica in fata
Multe lucrari au demonstrat ca avem tendinta sa intoarcem spatele tuturor acelor ganduri nelinistitoare. Cel mai bine este sa reflectati atent si sa va intrebati daca ati ajuns cu adevarat la capatul spaimelor daca ati derulat intregul scenariu catastrofa. Intrebati-va care sunt riscurile reale.

Psiholog Loredana Ionascu

Sursa articolului: Despre Frica