Noroc vs Ghinion

“Noroc” versus “Ghinion”

Sursa articolului: Drumuri catre tine

“Înţelegând regulile de aur ce guvernează existenţa, viaţa se va transforma din coşmar într-un vis divin. Adoptând cea mai înţeleaptă atitudine în faţa evenimentelor zilnice fiecare moment va deveni un prilej de a ne minuna de armonia ce ne înconjoară.

Am incercat sa patrund pana la radacinile invizibile ale unor fenomene vizibile. Scopul metodei mele este de a extrage vaccinul, antidotul si imaginile autodestructive, transformate in temeri nocive, inradacinate. Antipreceptele unor precepte daunatoare. Hipocrate spune: `Unde e otrava, tot acolo se gaseste si leacul`.

Trebuie sa intelegem ca omul are dreptul de a-si usura existenta, de a evita incurcaturile sau de a le transmuta. Acest privilegiu este insa apanajul unui rang launtric, pe care nu il putem dobandi decat prin forta spirituala si morala a cunoasterii. Aceasta forta vie inseamna ca dispunem de o scara de valori launtrice, care ne indica ce anume suntem obligati sa indeplinim si ce anume ar insemna doar o pierdere de energii si de timp.

Omul “norocos” este senin si hotarat. Nu se plange niciodata. Nu se vaicareste nici cand este lovit de o nenorocire. Nu-si enerveaza apropiatii cu “recitative” despre necazurile sale, intuind ca asa ceva nu contine nici un element constructiv. Daca discuta cu cineva despre problemele proprii, isi alege un confident in care vede conditiile necesare de a primi un ajutor. Caci solidaritatea este temelia de baza a convietuirii umane. Nimeni nu poate trai inchis numai in sine. In anumite momente ale vietii, fiecare are nevoie de un schimb de pareri, de manifestarea propriilor ganduri, de inspiratii, pe care nu le poate obtine decat din partea unei alte persoane cu gandire complementara fata de a sa. Dar nu cere acest serviciu oricui, numai celui de la care il poate primi.

Vaicareala, proasta dispozitie proiectata asupra fenomenelor vietii, vesnica reamintire a traumelor pe care le-am suferit ne face asemanatori cu cersetorul care se alatura pe strada unor oameni grabiti si preocupati si incearca sa-si acopere necesarul de finante din niste pomeni aruncate in sila. Nici cersetorul care zace contorsionat la colt de strada, cu o figura chinuita si tacuta, nu dobandeste decat niste maruntis, abia suficient pentru supravietuirea sa mizera, dar acest lucru nu-i schimba cu nimic starea si pozitia. O asemenea comportare n-a provocat inca niciodata vreo actiune decisiva care sa-l ridice pe cersetor intr-o situatie de exceptie. Atitudinea este insusi destinul; ritualul cu care evocam si ne insusim un mod de viata.
Omul “norocos” vorbeste declarativ. El isi fixeazã scopuri pe care le poate atinge daca depune eforturile necesare. Increderea sa nu este un optimism ireal, ci convingerea ca realizarea idealurilor sale depinde, in cea mai mare parte, de el insusi.

“Ghinionistul” aplica, in orice situatie, o tactica de amanare. Ii place sa astepte actiunile celorlalti inainte ca el insusi sa faca ceva. Daca, in final, se trece la actiune, el se loveste de amanunte, risipindu-si timpul si forta cu ganduri marunte, pesimiste. El intarzie mereu, sau soseste prea devreme.

“Norocosul” nu amana nimic. Isi rezolva problemele, atunci cand acestea se ivesc. Nu asteapta sa vada exemplul celorlalti, ci actioneaza. In munca, nu-si pierde vremea cu amanunte neimportante, ci priveste lucrurile in linii mari. In mod miraculos, gaseste intotdeauna solutii sau ajutoare pentru rezolvarea detaliilor. Este punctual intr-un mod de la sine inteles. Soseste la timp.

Alege, cu un simt uimitor, cele mai potrivite ocazii. Prezenta lui este cautata si apreciata. Este ajutat sa inainteze. Prin simpla atmosfera pe care o degaja, prin felul sau saritor si activ, isi asigura mereu protectori. El daruieste mereu, emanand forte pozitive, atrage, capteaza interesul si convinge, primind în schimb prietenie, interes, bunavointa.
Desigur, definirea celor doua tipuri nu este atat de rigida. Intre cele doua extreme se insira o lunga scala a variatiunilor. Nu trebuie sa ne scape din vedere nici faptul ca adesea omul “norocos” si plin de succes nu este deloc fericit si, mai ales, ii poate lipsi armonia.

De aceea, aceste notiuni nu le vom folosi aici decat in cele mai inalte întelesuri pe care le poarta. Cel care doar se preface, cel care o face pe descurcaretul si isi serveste prin actiunile sale exclusiv interesele lui egoiste fiind, de fapt, un acaparator rigid si nemilos, nu-si savureazã pe deplin succesele de moment, caci acestea sunt tulburate de o confuzie launtrica, de nemultumiri, de temeri, iar esecul exterior al acestui om este la fel de previzibil ca si caderea psihica.

A avea succes inseamnã ca te poti convinge pe tine insuti, inaltandu-te si luminandu-te, in timp ce te lupti pentru scopul tau constructiv. A avea noroc inseamna ca, in timp ce slujesti un ideal maret, sa poti darui din plinul tau si altora.

Sa nu fii doar o conducta, ci un recipient plin de forte vindecatoare, innoitoare. Nici o cariera nu poate fi mai inalta si nici o bogatie nu poate avea valori mai trainice decat acestea.”

The Magic of Daily Life, Maria Szepes

Share: