Daruri – traducere dupa Edgar Guest

Gandeste-te baiete si intelege ca
Ai tot ce au si cei mai mari oameni:
Doua maini, doua picioare, doi ochi
Si un creier pe care sa-l folosesti daca vrei sa fii intelept.
Toti au inceput cu aceste daruri,
Asa ca porneste spre varf si spune-ti „Eu pot.”
Uita-te la intelept si la omul de succes:
Isi iau hrana din farfurii obisnuite,
Folosesc cutite si furculite obisnuite,
Isi leaga pantofii cu acelasi fel de sireturi ca toata lumea.
Sunt considerati curajosi si isteti,
Dar si tu ai tot ce au avut ei cand au pornit.
Poti triumfa si poti deveni un om priceput,
Poti fi grozav, numai sa vrei.
Esti bine inzestrat pentru orice lupta pe care o alegi,
Ai maini si picioare si un creier pe care sa le folosesti.
Cel care s-a inaltat pentru a realiza fapte nemaipomenite
Si-a inceput viata fara sa aibe nimic in plus fatza de tine.
Tu insuti esti obstacolul pe care trebuie sa-l infrunti,
Tu esti cel care trebuie sa aleaga.
Tu trebuie sa spui incotro vrei sa mergi
Si cat ai nevoie sa inveti ca sa afli adevarul.
Esti daruit cu tot ce iti trebuie pentru viata,
Dar trebuie sa hotarasti singur ce vrei sa fii.
Curajul trebuie sa vina din suflet,
Iar omul trebuie sa-si hraneasca dorinta de a castiga.
Asa ca gandeste-te baiete si intelege ca
Esti nascut cu tot ce au avut si cei mai mari oameni,
Cu aceleasi daruri au inceput toti.
Trebuie sa devii stapan pe propria ta viata
Si sa iti spui „Eu pot.”

. (de Edgar Guest)

Romanţa ultimului sărut – Ion Minulescu

Romanţa ultimului sărut – Ion Minulescu

Opreşte-mă!…
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
În clipa-n care îţi sărută gura
Îţi soarbe lacomă şi respirarea
Cu care-ţi prelungeşti caricatura
Pe care bunul Dumnezeu
Ţi-a creionat-o după chipul său -
Aşa cum i-a dictat-o inspirarea!…

Opreşte-mă!…
Nu mă lăsa
Se te sărut,
Căci gura mea
E gura care nu sărută
Decât cu sărutarea mută
A celor ce,-mpăcaţi cu cele sfinte,
Pornesc cu tălpile-nainte
Şi-n gură cu câte o floare,
Culeasă-anume pentru cine moare!…

Opreşte-mă!…
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
Sărută fără… “va urma”.

Iar mâine-n zori când voi pleca,
În gura mea
Cu respirarea ta,
Nu-ţi voi lăsa – drept amintire -
Decât portretul meu pe poartă,
O zi de doliu-n calendar,
Nota de plată la dricar
Şi… “Veşnica ta pomenire”
Pe fundul celor opt pahare
De ţuică fiartă,
Golite după-nmormântare
De cei opt ciocli ce-ţi purtară
Coşciugul în spinare.

Opreşte-mă!…
Nu mă lăsa
Să te sărut,
Căci gura mea
N-a sărutat decât aşa
Cum a vrut Ea…

Şi tot aşa va săruta mereu,
Fiindcă – fatal – nu sărut Eu,
Sărută numai Gura mea…